15 iul. 2010

Fericita...

am visat ani la rindul sa fiu fericita si ani la rindul nu am reusit decit sa prind momente de fericire pe care le veneram apoi cu nesat si voiam sa intorc timpul inapoi ca sa le retraiesc. Da, au fost momente frumoase cele din trecut, nu neg, problema e ca din cauza amintirilor si visurilor nu a reusit sa vad ceea ce avem in fata, un viitor mereu promitator pe care zi de zi il indepartam pentru ca nu puteam accepta nimic nou, imi voiam trecutul in care m-am simtit bine, in care am fost fericita. Mi-ar placea sa spun ca de astazi nu va mai fi la fel, dar e foarte greu sa schimbi mentalitatea omului, si mai ales atunci cind e vorba de mentalitatea proprie. In sfirsit am inteles ca nu face sa ii schimbi pe oameni, mereu trebuie sa incepi orice schimbare de la tine. Si intorcindu-ma la fericire... imi e teama ca voi ajunge la 70 de ani si imi voi da seama ca viata mea a fost lung sir de prilejuri pentru a fi fericita si nu am vazut decit a mia parte din toate margaritarile de pe acest sir. De ce oare ne plingem cu totii ne nefericire? Da, o fi probabil chestia cu happy end si teama de sfirsit. Doar fericirea e la sfirsitul filmului, iar noi mai avem inca atitia ani inainte pentru a ne juca rolurile in acest film nebunesc numit viata. Atita timp cit ne numim nefericiti avem contra cui lupta, dar cum sa luptam contra fericirii???? Acolo unde s-ar instala fericirea nu ar mai exista continuare si toti vrem sa continuam, nimeni nu vrea sa se opreasca in viata intr-un punct. Poate ca e o visiune aiurita si nici nu ar trebui luata in seama, totusi exista ceva care ma face sa gindesc asa. Pentru fiecare lucru in viata trebuie sa existe un sens. E si chestia cu experienta, omul ajunge filosof cu citeva inainte de moarte, abia atunci cind nu mai are la ce o folosi, poate decit pentru a intelege ca de fapt viata lui e frumoasa si ca fericirea a fost mereu ingerul sau pazitor. Uite si sfirsitul filmului, doar ca nu pot exista doar drame pe lume. Trebuie sa existe si comedii, spre exemplu cei care sunt fericiti indiferent de loc, timp, ambient. Cei care nu se gindesc absolut deloc la fericire sunt cei mai fericiti oameni. O fi asta secretul fericirii? Sa nu alergam prea mult dupa ea? Probabil, sau poate nu. Cum n-ar fi, cind nu as gasi-o stiu un lucru, ca exista. Acest lucru imi va da speranta si atita timp cit voi avea speranta nimic nu este pierdut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu