Te-am cunoscut şi te-am pierdut
Fără ca măcar să mă bucur de tine
Şi odată cu umbra ta
Mi-a dispărut lumina din ochi.
În prima zi aveai privirea rece,
Erai îngheţat din cauza ei,
Aveai creierii bîntuiţi de ciumă,
Dar anume ea te ţinea viu.
Eu ţi-am simţit caldura din inimă
Şi din ea am surprins căzînd
Stropi de suferinţă profundă,
Stropi ce nu meritau sa curgă.
Acum te-ai întors în mijlocul ciumei
Şi eşti fericit să vezi cum se prelinge
Zi de zi viaţa-ţi din suflet,
Dar priveşte-te-n ochi, lumina ta e de gheaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu