Cămaşa din ploaie

Azi am ales să iau cerul în mâini

Şi să-i cos cămaşă din ploaie,

Apa o scot din nouă fântâni

În timp ce lumina o taie.

O pun pe cuptor născut din pământ,

Îi adaug stropi de cuvinte,

Cu acul îi cos podoabe de vânt

Şi-o las să doarmă cuminte.

În noapte apoi, când stelele dorm,

Chem cerul să-mbrace veşmântul,

Privim împreună filmul « The Storm »

În care se-neacă Pământul.

De film inspirat, ceru-şi ridică

Spre cer cămaşa din ploaie,

Ieşind din casa neagră şi mică

Unde curg pe geamuri şiroaie.