Unei iubiri plecate...

Azi visele imi mor pe-o coala de hirtie

Si vintul le usuca, printre culori adie,

Cerneala-mi fierbe-n suflet, dezamagirea doare,

Oare de ce-am uitat ca sunt o floare?

Petalele-mi uscate nu vor sa prinda viata,

Se-neaca-n nebunia suflata-n vers de ceata,

Si-nvii la fiecare secunda, si-apoi mor,

Oare de ce-am uitat ca sunt un nor?

Imi curge ploaia-n ochi si-mi spala chipul mat,

Irisul imi ramane de-un dor nebun patat,

In suflet de la ploaie raman urme de sare,

Oare de ce-am uitat ca sunt un soare ?

Ti-am daruit lumina si m-ai lasat in noapte,

Rapindu-mi din auz si ultimele soapte,

M-ai dus in Paradis, apoi m-ai izgonit,

Oare de ce-am uitat ca sunt un mit?

Legenda-mi e trairea, normala nu pot fi

De vrei, iti cer iertare ca n-am putut minti,

Dar n-am pierdut nimic, chiar daca m-ai invins,

Oare de ce-am uitat ca sunt un vis?