Sunt inundată de lumină
Şi gîndurile au plonjat în lacrimi.
Au ramas limpezi şi clare,
Scîntei de viaţă cu unde solitare.
Mi-am pus pe poliţe sentimentele,
Le-am cîntărit, le-am împachetat frumos,
Dar nu le-am dat cu spoială,
Le prefer în starea lor naturală.
M-am gîndit într-un final
C-ar fi bine să-mi curăţ şi conştiinţa,
Dar nu am gasit nici un burete
Capabil să spele ruşinosu-i perete.
Şi am rămas astfel pătată de visuri negre
Ce-mi fac nopţile albe.
Nici memoria proastă n-ajută, nici un descînt de deochi,
Căci faptele îmi sunt însemnate în ochi.
