Inca un vis

Am visat soarele plîngînd…
Lacrimile lui, raze de foc,
Cădeau pe pămînt.

Am visat stelele dansînd,
Scînteile galbene din al lor joc
Erau duse de vînt.

Am visat luna şchiopătînd...
Abia îşi mişca din loc in loc
Auriu-i veşmînt.

M-am visat pe mine zburînd...
Cusute-aveam aripi de la mijloc
Şi pe buze un cînt.

O clipa...

Am trait o viata intreaga
Intr-o singura clipa.
In incrucisarile bratelor tale
Am simtit toata caldura
Ce ar putea izbucni dintr-o flacara.
In umezeala buzelor tale
Am gasit profunzimea viselor,
Acelor vise ce ma macinau noaptea
Si pe care le uitam in zori.
Am sorbit flaminda
Din sclipirile de privire
Ce cadeau pe corpul meu,
Alta la fiecare miime de secunda.
M-am infruptat din tine
In plina luciditate,
Iar clipa a ramas suspendata
Pe cerul eternitatii,
Cel putin pina pleci...

O poezie in franceza...

Je vivais comme une solitaire sans espoir
Et je ne voyais que les larmes dans les yeux,
Et tout dans ce monde me semblait sale et noir,
Si je dis que j’etais malheureuse, c’est peu.
Mais un jour tu es apparu pur me changer,
Tu m’as donne le gout pour la vie,pour l’amour,
Tu m’as couvert de tandresse et j’ai pleure,
Rivieres de larmes de joie je versais chaque jour.
Je ne voulais croire que le bonheur existe,
Mais tu me l’as montre et mon ame a du croire.
J’ai cru jusqu’au jour quand tu m’as laissee triste
A cause d’une autre qui entrait dans ta gloire.
Alors, restee seule comme autrefois, j’ai compris,
Que la raison m’a toujours dit la verite,
Ce n’est pas ton erreur que l’amour est fini,
La vie a eloigne a tous qui m’ont aime.
J’etais jete dans une illusion- la tienne,
Mais mon coeur, je le sais, ne se trompait pas :
Cette vie était trop belle pour être la mienne ,
Car mon destin est de pleurer , mais pas de joie.

As vrea sa fiu o pasare...

Cit regret ca nu m-am nascut pasare, sa pot zbura acolo unde gindul meu se indreapta, sa nu trebuiasca sa imi deschid o viza pentru a trece hotarele tarilor, sa nu trebuiasca sa deschid usi pentru a intra in casa ci sa intru direct pe geam, sa pot simti puterea vintului, caldura ploilor, mingierile soarelui. Sa fiu o pasare, atit as vrea, sa fiu pasare ca sa pot cinta padurii, cerului, norilor, ploii, frunzelor, vietii, oamenilor. Vreau sa fiu o fiinta mica capabila de mai multe decit sunt capabila acum, sa am mult mai putine hotare si sa fiu in armonie cu visurile, vreau sa fiu pasare...

Fericita...

am visat ani la rindul sa fiu fericita si ani la rindul nu am reusit decit sa prind momente de fericire pe care le veneram apoi cu nesat si voiam sa intorc timpul inapoi ca sa le retraiesc. Da, au fost momente frumoase cele din trecut, nu neg, problema e ca din cauza amintirilor si visurilor nu a reusit sa vad ceea ce avem in fata, un viitor mereu promitator pe care zi de zi il indepartam pentru ca nu puteam accepta nimic nou, imi voiam trecutul in care m-am simtit bine, in care am fost fericita. Mi-ar placea sa spun ca de astazi nu va mai fi la fel, dar e foarte greu sa schimbi mentalitatea omului, si mai ales atunci cind e vorba de mentalitatea proprie. In sfirsit am inteles ca nu face sa ii schimbi pe oameni, mereu trebuie sa incepi orice schimbare de la tine. Si intorcindu-ma la fericire... imi e teama ca voi ajunge la 70 de ani si imi voi da seama ca viata mea a fost lung sir de prilejuri pentru a fi fericita si nu am vazut decit a mia parte din toate margaritarile de pe acest sir. De ce oare ne plingem cu totii ne nefericire? Da, o fi probabil chestia cu happy end si teama de sfirsit. Doar fericirea e la sfirsitul filmului, iar noi mai avem inca atitia ani inainte pentru a ne juca rolurile in acest film nebunesc numit viata. Atita timp cit ne numim nefericiti avem contra cui lupta, dar cum sa luptam contra fericirii???? Acolo unde s-ar instala fericirea nu ar mai exista continuare si toti vrem sa continuam, nimeni nu vrea sa se opreasca in viata intr-un punct. Poate ca e o visiune aiurita si nici nu ar trebui luata in seama, totusi exista ceva care ma face sa gindesc asa. Pentru fiecare lucru in viata trebuie sa existe un sens. E si chestia cu experienta, omul ajunge filosof cu citeva inainte de moarte, abia atunci cind nu mai are la ce o folosi, poate decit pentru a intelege ca de fapt viata lui e frumoasa si ca fericirea a fost mereu ingerul sau pazitor. Uite si sfirsitul filmului, doar ca nu pot exista doar drame pe lume. Trebuie sa existe si comedii, spre exemplu cei care sunt fericiti indiferent de loc, timp, ambient. Cei care nu se gindesc absolut deloc la fericire sunt cei mai fericiti oameni. O fi asta secretul fericirii? Sa nu alergam prea mult dupa ea? Probabil, sau poate nu. Cum n-ar fi, cind nu as gasi-o stiu un lucru, ca exista. Acest lucru imi va da speranta si atita timp cit voi avea speranta nimic nu este pierdut.

Salutari!

In sfirsit o lume complet a mea, unde pot scrie tot ce vreau fara ca cineva sa-mi schimbe cuvintele. Salutari tuturor!!!!!!!