Poemul nopţii

Azi strâng la piept durerile din creier
Şi-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.

Demenţe picurate –n mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima şi-a pus cercei de lună…
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.

Şi urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Şi mă împart între iubiri şi vini.

Trairi repetate

Si azi ma-ntorc in mintea mea nebuna
Sa pling iubiri ce s-au pierdut in ploi
Ma scutura frinturile de luna
Traite in uitarea dintre noi

Se pierd scintei in soarele albastru
Ce arde dulce in infernul mut
Si plinge vicios un negru astru
Purtind pe piept al timpurilor scut

Se tot izbesc de maluri trandafirii
Uitati cindva in gloduri de-un copil
Si-mi pling in suflet zeii si martirii
In amintirea dulcelui april