Transcriu pe hîrtie fulgerări de cuvinte,
Fantome trecute mă bîntuie-n minte,
Amintiri pedepsite pe veci la uitare
Se revoltă în suflet cerînd îndurare.
Cutremur în ochi la magnitudinea zece,
Amintirile mele nu vor să mai plece,
Mă simt un vulcan ce erupe în el,
Judecător judecat fără drept de apel.
După cazne-mpărţite trăirilor mele,
Am ajuns să mă văd acuzată de ele,
Raţiunea priveşte, nu-mi ia apărarea,
În faţa iubirii i se taie suflarea.
A fost o greşeală să-mi omor sentimentul,
Să renunţ la trecut, savurînd doar momentul?
Probabil că viaţa le vrea împreună,
Trecut în prezent şi echilbru-n furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu