Renastere

Şi-am început a zdrobi visuri tot construind realităţi,

Am rupt contractul cu destinul de a trăi pe jumătăţi,

Am plîns cu mintea tot trecutul, apoi l-am aruncat pe veci

Şi-n loc de viermi ce cer mîncare acuma flori cresc în ghiveci.

Vibraţii ce îmi ning căldură în îngheţatul de pe ochi

M-au zdruncinat fără să-mi verse din suflet ai iubirii stropi.

În creier mi-au adăugat globule de indiferenţă

Şi-n inimă mi-au zăvorît cristale albe de demenţă.

Pe frunte mi-au înscris cu fierul înfierbîntat în foc de iad

Că lumea mea e fără margini, pot să mă-mpiedic, dar nu cad.

În buze mi s-a implantat ser dulce şi otrăvitor,

Dulceaţa o trimit în lume, otrava o trimit la dor.

Petale-albastre de fiori s-au vestejit în patimi plînse,

Frustrările-au înnebunit cînd s-au vazut în plete ninse.

Complexele au deschis ochii, s-au privit lung în oglindă

Şi s-au placut... Ce nebunie, şi ce placere, ce osîndă.