O brumă-n spumă se aşterne-n gînd
Şi-o mare sclipitoare în cuvînt,
Privesc firesc spre chipurile tale
Mereu de zeu, dar tot înşelătoare.
Iubind cu jind îmi devorezi mîndria,
Îmi dai şi-mi iai în clipe veşnicia.
Azi pleci pe veci şi mîine iar revii
Cu stropi în ochi de suferinţe vii.
Şi iar în dar tu îmi aduci o floare,
Miros sfios mireasma-mbietoare
Şi lin eu vin să cad în braţul tău,
Să-ţi scriu pe viu în ochi amorul meu.
Şi-n zori pe nori greşeala-mi voi picta,
În suflet vuet de viscol va urla.
Şi-apoi din noi va evada iubirea
Ştergînd din gînd pînă şi-amintirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu