28 dec. 2014

Unei iubiri plecate...

Azi visele imi mor pe-o foaie de hirtie
Si vintul le usuca, printre culori adie,
Cerneala-mi fierbe-n suflet, dezamagirea doare,
Oare de ce-am uitat ca sunt o floare?

Petalele-mi uscate nu vor sa prinda viata,
Se-nneaca-n nebunia suflata-n vers de ceata,
Si-nvii la fiecare secunda, si-apoi mor,
Oare de ce-am uitat ca sunt un nor?

Imi curge ploaia-n ochi si-mi spala chipul mat,
Irisul imi ramane de-un alb imaculat,
In suflet de la ploaie raman urme de sare,
Oare de ce-am uitat ca sunt un soare ?

Ti-am daruit lumina si m-ai lasat in noapte,
Rapindu-mi din auz si ultimele soapte,
M-ai dus in Paradis, apoi m-ai izgonit,
Oare de ce-am uitat ca sunt un mit?

Legenda-mi e trairea, normala nu pot fi
De vrei, iti cer iertare ca n-am putut minti,
Dar n-am pierdut nimic, chiar daca m-ai invins,
Oare de ce-am uitat ca sunt un vis?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu