Stau de vorbă cu răceala de afară
Şi arunc din suflet lacrimi sfîrîind,
Mi-e atacat în plină primăvară
Tot despre ce credeam cîndva că-i sfînt.
Am crezut în dragoste curată
Şi am iubit din suflet, fără teamă,
Dar cineva mi-a lăsat inima pătată,
Mi-a lăsat-o fără să merite să geamă.
Am crezut şi în sinceritate,
Sinceritatea tuturor din jurul meu
Şi am descoperit că , din păcate,
Sincer nu-i nici măcar Dumnezeu.
Am crezut şi în prietenie
Şi ce-am descoperit e dureros,
Prieten îţi e unul din o mie
Şi numai cît ţi-e bine şi frumos.
Am crezut în cinste, demnitate
Şi în lucru silitor remunerat,
Dar e de-ajuns o fustă să se-arate
Şi postul cel plătit e ocupat.
Tot în ce-am crezut e ca un fum,
Deşi erau armele de viaţă ale mele,
Nimeni nu crede în virtuţi acum
Şi totusi, ce-aş ajunge fără ele?
Din merele care se coc în vară,
Mîncat de viermi este un sfert de pom,
Să poţi rămîne bun cînd rea-i o ţară
E arta de a te păstra ca om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu