Constiinta

Sunt inundată de lumină
Şi gîndurile au plonjat în lacrimi.
Au ramas limpezi şi clare,
Scîntei de viaţă cu unde solitare.

Mi-am pus pe poliţe sentimentele,
Le-am cîntărit, le-am împachetat frumos,
Dar nu le-am dat cu spoială,
Le prefer în starea lor naturală.

M-am gîndit într-un final
C-ar fi bine să-mi curăţ şi conştiinţa,
Dar nu am gasit nici un burete
Capabil să spele ruşinosu-i perete.

Şi am rămas astfel pătată de visuri negre
Ce-mi fac nopţile albe.
Nici memoria proastă n-ajută, nici un descînt de deochi,
Căci faptele îmi sunt însemnate în ochi.

Amor bolnav ...

O brumă-n spumă se aşterne-n gînd
Şi-o mare sclipitoare în cuvînt,
Privesc firesc spre chipurile tale
Mereu de zeu, dar tot înşelătoare.

Iubind cu jind îmi devorezi mîndria,
Îmi dai şi-mi iai în clipe veşnicia.
Azi pleci pe veci şi mîine iar revii
Cu stropi în ochi de suferinţe vii.

Şi iar în dar tu îmi aduci o floare,
Miros sfios mireasma-mbietoare
Şi lin eu vin să cad în braţul tău,
Să-ţi scriu pe viu în ochi amorul meu.

Şi-n zori pe nori greşeala-mi voi picta,
În suflet vuet de viscol va urla.
Şi-apoi din noi va evada iubirea
Ştergînd din gînd pînă şi-amintirea.

Visuri trecute ...

Îmi amintesc şi acum acea minunată zi de vară cînd priveam încîntată cum razele soarelui se lăsau cuminţi peste păduri şi peste dealuri. În acea zi am fost cea mai fericita persoană din univers, nimeni nu a fost vreodată la fel de fericit cum eram eu atunci. În acea zi savuram gustul apariţiei în viaţa mea a unei fantome despre care bănuiam că avea să bîntuie încă mult timp orizonturile sufletului meu şi avea să-mi încurce gîndurile, ideile şi sentimentele. Era ca un inger pe care nu oboseam să îl privesc, dar şi un demon ce mi-a furat pamîntul de sub picioare şi m-a aşezat pe o sfoară atîrnată de ceruri unde m-a lăsat să-mi ţin singură echilibrul.
În acea zi îmi delectam creierul visînd. Îmi vedeam ca printr-o oglindă coroniţa pusă pe cap, bătută cu pietre scumpe şi diamante. Vedeam acea caretă trasă de doi cai albi, iar în ea eu ar fi trebuit să zîmbesc mai fericita decît primăvara la apariţia ghioceilor cu un zîmbet larg şi cald pe buze. Fantoma pe care am visat-o atitea nopţi o vedeam aşezată alături de mine. Oh da, acea fantomă care mi-a răpit atîtea iluzii şi care mi-a dăruit atîtea vise, cea pentru care mi-a curs prima lacrima de iubire şi de dor. Iar rochia mea albă şi lungă culmina acel moment care a existat numai în imaginaţia mea, numai în visurile mele.
A fost un vis, da. Dar un vis atît de frumos, încît mi-l amintesc şi acum, a fost o poveste în care eu eram eroina principală. Păcat că vraja s-a destrămat, visul a dispărut şi acum mi-au rămas în suflet numai amintirile, mereu neadormitele amintiri.

Iubirilor

Iubiri cu mii de fete si acelasi sfirsit, stringeti-mi toate lacrimile pe care le-am varsat in diverse colturi ale lumii si aduceti-le sa le daruiesc din nou ochilor mei ca sa nu ma mai doara. Va rog...

Si ciuma ...

Te-am cunoscut şi te-am pierdut
Fără ca măcar să mă bucur de tine
Şi odată cu umbra ta
Mi-a dispărut lumina din ochi.

În prima zi aveai privirea rece,
Erai îngheţat din cauza ei,
Aveai creierii bîntuiţi de ciumă,
Dar anume ea te ţinea viu.

Eu ţi-am simţit caldura din inimă
Şi din ea am surprins căzînd
Stropi de suferinţă profundă,
Stropi ce nu meritau sa curgă.

Acum te-ai întors în mijlocul ciumei
Şi eşti fericit să vezi cum se prelinge
Zi de zi viaţa-ţi din suflet,
Dar priveşte-te-n ochi, lumina ta e de gheaţă.

Inca un vis

Am visat soarele plîngînd…
Lacrimile lui, raze de foc,
Cădeau pe pămînt.

Am visat stelele dansînd,
Scînteile galbene din al lor joc
Erau duse de vînt.

Am visat luna şchiopătînd...
Abia îşi mişca din loc in loc
Auriu-i veşmînt.

M-am visat pe mine zburînd...
Cusute-aveam aripi de la mijloc
Şi pe buze un cînt.

O clipa...

Am trait o viata intreaga
Intr-o singura clipa.
In incrucisarile bratelor tale
Am simtit toata caldura
Ce ar putea izbucni dintr-o flacara.
In umezeala buzelor tale
Am gasit profunzimea viselor,
Acelor vise ce ma macinau noaptea
Si pe care le uitam in zori.
Am sorbit flaminda
Din sclipirile de privire
Ce cadeau pe corpul meu,
Alta la fiecare miime de secunda.
M-am infruptat din tine
In plina luciditate,
Iar clipa a ramas suspendata
Pe cerul eternitatii,
Cel putin pina pleci...

O poezie in franceza...

Je vivais comme une solitaire sans espoir
Et je ne voyais que les larmes dans les yeux,
Et tout dans ce monde me semblait sale et noir,
Si je dis que j’etais malheureuse, c’est peu.
Mais un jour tu es apparu pur me changer,
Tu m’as donne le gout pour la vie,pour l’amour,
Tu m’as couvert de tandresse et j’ai pleure,
Rivieres de larmes de joie je versais chaque jour.
Je ne voulais croire que le bonheur existe,
Mais tu me l’as montre et mon ame a du croire.
J’ai cru jusqu’au jour quand tu m’as laissee triste
A cause d’une autre qui entrait dans ta gloire.
Alors, restee seule comme autrefois, j’ai compris,
Que la raison m’a toujours dit la verite,
Ce n’est pas ton erreur que l’amour est fini,
La vie a eloigne a tous qui m’ont aime.
J’etais jete dans une illusion- la tienne,
Mais mon coeur, je le sais, ne se trompait pas :
Cette vie était trop belle pour être la mienne ,
Car mon destin est de pleurer , mais pas de joie.